Padurea orasului

Nu vroia sa vada atitudinea murdara lui Damon sau lui Kath, nu azi . Razele soarelui se izbeau nebuneste de ei, dar cu toate ca era frumos afara...era pustiu..., pentru ca toti erau la servici, sau scoala si nu vedeai urma de vreun adolescent pe strada ,sau adult .
Il prinse fin de mana, cu un zambet gingas pe chip .
- Poate nu azi , ii raspunse cald si incepuse sa se plimbe pe alee,sincron . Mergeau acompaniati de zgomotul strazi si atat . Nu scoate nici un cuvant, si nici el ...
Era pustiu , dar se baza mai mult pe razele care ii netezea pielea cu toate ca era relaxant sa se simtea bine.
Il privi o secunda ganditoare, iar ideea aparu' , tragandu-l rapid, dupa o casa ca sa nu fie vazuti.
- Uite vreau sa incerc ceva, ia spus murmurand , corpul ei era lipit de al lui . Ii prinse ambele maini intra-le ei , impletindu-le usor cu degetele..
A rostit o vraja veche dar usoara . Iar intr-o clipita trupurile lor se teleporta in padure , era totul verde, si simtea mai bine energia padurii decat a orasului .
Se dezlipi usor de el .
- Simti ameteli, greata,sau alt ceva..? intreba pe un ton amuzat pentru ca teleportarile astea erau periculoase pt. ei , cu toate ca ea sa cam obisnuit cu aceste reactii adverse .

S-a uitat in jur si si-a dat seama ca numai era pe strada ci in padure.Ea ocmai ii teleportase acolo.In jur era o liniste mormantala,insa pe el nu-l deranja asa de tare,pentru ca avea sa o aiba pe ea.Puteau sa vorbeasca in liniste.Putea sa o bombardeze cu intrebari despre ce simte ea defapt fata de el.Vroia neaparat sa afle daca sentimentele ei corespundeau cu ale lui.Inauntru lui era deja pregatit pentru raspunsul ei negativ si stia si care sunt argumentele.Pentru ca el era fratele mai mic al Elenei si ea era cea mai buna prietena a ei.De parca asta insemna ca o va trada.
-Ai ales un loc foarte bun.Daca tot am ajuns aici ar trebui sa stam de vorba.Aici nu ne va deranja nimeni.a continuat el pivindu-o plin de speranta si sperand ca intelegea unde vroia sa duca el discutia.

Nu-i raspunse la intrebarea ei fara sens, ce o mai mira...
Un oftat profund aplica cand ii raspunse doar ca cu alta idee.Stia perfect unde vroia sa ajunga dar nu zise nimic, facand-o pe fata nestuitoare . Nu vroia sa-si arata sentimentele , in plus nu era stapana pe ele. Nestind ce sa zica muschii fetei ii relaxa cu rapiditate.
Privirea i se apleca, stiind ca nu poate fii suficient de tare sa se uite in ochii lui sinceri, nevrand sa-l dezamajeasca..

Si-a adus aminte ca nu-i raspunsese la intrebare.
-Imi pare rau ca nu ti-am raspuns.Ma simt foarte bine.a replicat el uitandu-se la ea si vazu ca privirea ii era in pamant.
-Te rog,trebuie sa vorbim,Bonnie!Vreau sa stiu si eu exact ce se intampla cu noi.a replicat el plin de speranta sperand ca ea va intelege exact ce a vrut el sa zica.
-In ultima vreme totul e cam confuz pentru mine.Si mi-ar prinde bine daca am lamuri situatia.

Nu vroia sa-i atinga punctele sensibile, ba mai mult, nici ele pe ale ei , dar nu stia cum sa nu vorbeasca despre asta acum...
Jeremy nu merita asta de la ea,ba mai mult se putea simti vinovata..
- Jer...nu avem ce sa lamurim , i-a spus pe un ton spar cu privirea in pamant.
- Eu prietena ta, tu prietenul meu...lasa fraza neterminata , incercand sa isi controleze vorbele pe masura...Nu vroia sa distruga ceva in urma lor .
Isi ridica privirea si se uita in ochii lui caprui cu o textura de invidiat .

A oftat usor si apoi a devenit melancolic.Asta era intre ei.O prietenie puternica si nimic mai mult.Nu se astepta la altceva oricum.Stia in adancul sufletlui sau ca Bonnie va zice ca erau doar prieteni.Insa el era in continuare confuz in legatura cu sentimentele sale pentru ea.Inca spera ca ea ii va spune altceva.Dar pana la urma de ce l-ar fi ales pe el?Ce avea el asa special incat sa-l aleaga.Era doar fratele mai mic al Elenei.
-Si eu ma gandeam la acelasi lucru.a replicat el incet apoi a incercat sa schiteze o urma de zambet ca sa nu para ca se suparase.Pana la urma nu avea de ce sa se supere.O prietenie era tot ce putea ea sa-i ofere.

Un fior de neliniste o strabatu cu brutalitate cand Jeremy isi forta muschii fetei pentru a crea un zambet micut incurajator . Dar nu fusese asa,a iesit un zambet fortat si trist , iar Bonnie ofta prizandu-l usor de brat.
- Hei , am spus ceva gresit ...la intrebat simtind ca energia lui era ciudata si nu o putea intelege, sau o putea!

Chipul ii deveni serios dintr-o data.
Era o energie ciudata intre ei, de la bunul inceput .Nici ea nu stia ce ar putea insemna.Iar acel sentiment de frica nu disparuse.
Trase aer in piept si il ispira cu buzele tremurande , asteptand sa mai zica ceva.Chipul era atintit pe sol ,acum nemai putand in momentele de fata sa-si ridice chipul si sa-l priveasca in ochii, era prea slaba pentru sentimentele puternice, necunoscute ce se creiara pe moment .

A oftat din nou apoi s-a gandit ca era timpul sa lase melancolia deoparte.Pana la urma era bine ca erau prieteni.Putea sa fie fericita si ea daca erau doar prieteni.Era mai bine pentru amandoi daca erau doar prieteni,pentru ca asa nu avea sa fie niciunl ranit in dragoste.Nu exista alta optiune pentru ei.
-Deci am vazut ca ai mai exersat niste vraji noi si observ ca merge bine.I-ai zis Elenei despre asta?a intrebat interesat afisand de data asta un zambet convingator care radia de fericire,sau cel putin asa parea.

Si-a dus parul pe spate, oftand .
- Ahm, nu prea, a zis ea scurt .
- Nu am avut cand, in plus sunt simple, dar trebuie sa le pun mai bine la punct , zambi scurt si se indeparta usor intorcandu-se uitandu-se in zare , era liniste, poate prea liniste.
Cu toate ca oricine adora primavara, ea simtea energia vietatilor plutind prin aer .
Trase aer cu pofta, si zambi .

-Dar vad ca le stapanesti mai bine decat inainte.a replicat el zambind apoi se uita la ea.Adora sa ii analizeze chipul poate mai mult decat at fi trebuit avand in vedere ca isi pusese niste bariere mentale care sa il tina departe de Bonnie,insa nu se putea abtine.
A tras aer in piept inca o data focusandu-se asupra gandului ca erau doa prieteni.
-La naiba.Daca ai stii cat e de greu sa te lupti cu propriile sentimente.a zis el dintr-o data fara sa se mai gandeasca la ceea ce tocmai zisese.

Zambise la replica lui, ea nu prea se lauda cu ele, dorea sa devina mai buna decat era . Vantul suiera pe langa ei, parul flutura in bataile lui .
- Fac ce pot... ii replica cu balandete uitandu-se in zare . Ranji scurt pana ii auzi...Ranjetul pieri de pe chip brusc si isi duse cateva suvite dupa ureche, fiind dinnou cu chipul in pamant buzele fiindu-i intre deschise .

- Jer ... zise scurt , cand aceea durere reveni , era un fulger puternic care ii strabatea cu putere spatele si intreg corpul incontinuu . O durea, dar lasa un mic oftat ,dupa tresari scurt .
- Da e greu, e greau sa le tii in frau si sa te impotrivesti lor.
Poate era mai usor sa puna cartile pe fata decat sa traiasca in minciuna si sa simta fulgerele cat mai active pe propria piele.Poate era egoista, dar de un lucru era sigura, ca simtea ceva pentru Jeremy, dar nu vroia sa afle ce .

-In fine,numai conteaza.Poate ar trebui sa incercam si o prietenie inainte sa trecem sa la o relatie.Sau poate ar trebui sa nu avem niciodata o relatie.Nu cred ca ne-am potrivi.E pur si simplu nepotrivire de caracter.
a zis el uitandu-se la Bonnie cu un zambet slab.Sti ca nu era adevarat ce zicea.

Il aproba cu o scurta miscare a chipului zambindu-i in acelasi timp, cu un efect intarziat.
- Pe scurt, nu suntem "compatibili", chicoti usor.
Il privi lung, ura acea liniste dramatica ce se cocea intre energia lor inofensiva si ea hotari sa o sparga.
- Simt ca sunt mai puternica Jer, ii zambi amplificat.

-Chiar asa?Ce te-a facut asa puternica?a intrebat foarte curios si bucuros ca era mai puternica.
Se simtea mai bine ca acum lamurise toata situatia dintre ei.Chiar era mult mai bine ca erau doar prieteni.

- Dap, cartile sunt vechi si au ceva putere in frazele ce sunt scrise pe acele harti ciudate, spuse dand din umeri scurt.
- E frumos sa te simti asa plina de viata, nu stiu, e ciudat in acelasi timp, chicoti.

-As vrea sa pot sa vad si eu ce anume simti.Eu nu am decat un inel care ma aduce la viata.Daca nu ar face nici asta as zice ca este al naibii de inutil.Noroc ca face asta.L-as arunca altfel.Serios vorbesc.Nici macar nu are nimic special.a zis el holbandu-se la inel.

Isi dase ochii peste cap.
- Dar tu esti special aici. Spuse oarecum stanjenita, rosindu-se usor in obraji dupa chicoti.
- El te protejeaza de vrajitoare ticnite si vampiri infometati, spuse imitand un vampir cu un "rawr" in voce, razand.

Elena reusi intr-un final sa scape de unde era prinsa, insa nimeri in padure, unde se rataci. Fiind intuneric, gasirea drumului parea si mai grea. Nu se lasa insa descurajata si continua sa mearga prin padurea deasa si intunecata.

Asteptase cu nerabdare momentul cand Elena va scapa, doar asa putea sa o revada. Facuse tot ce ii ordinase Klaus, dar nu putea face si asta, nu putea sta departe de Elena, chiar daca se schimbase mult de cand incepuse sa bea sange uman.
Astepta in intuneric, pe drumul pe care avea sa mearga Elena, astepta ca ea sa-l vada.

Auzi fosnete si se opri, intorcandu-si capul in directia lor. Inghiti in sec, spunandu-si ca nu are de ce sa se teama. Doar ce scapase din ceva mai urat.
Dupa cateva secunde insa isi mai reveni si isi continua drumul, insa se opri in loc cand vazu o umbra. O privi cateva secunde tacuta, ramanand in loc, desi era pe cale sa faca un pas mai spate, insa observand ca acea umbra nu se misca mai facu vreo 2 pasi pana cand ajunse in fata ei. Frica automat ii disparu atunci cand descoperii cine se ascunse in spatele intunericului. Mai facu un pas, fericita, luandu-l in brate strans.
- Stefan..., sopti usor, inca strangandu-l in brate.

Simti imediat imbratisarea, stand inloc pentru cateva momente incepand sa regrete ca o intalnise, nu vroia ca ea sa il vada asa. Dupa cateva scurte momente isi puse mainile in jurul ei, imbratisand-o strans, sarutandu-i capul, imediat dupa ajunand la buze, asa cum o facea in trecut.
-Esti bine? Ti-a facut vreun rau Klaus? De ce te-a luat?
Intreba imediat dupa ce se desprinse usor de buzele ei. Tot acel timp cat Elena fusese cu Klaus, el ii interzise lui Stefan sa se apropie, iar el nu putea decat sa accepte asta.

Ii raspunse la sarut de parca ar fi fost ultimul lor sarut, departandu-se apoi putin pentru ai privi chipul. Ii cerceta trasaturile, observand ca ramasese Stefan pe care il stia. Vru sa zambeasca, insa intentia disparu atunci cand ii auzi intrebarile.
- Acum sunt bine. Am vrut sa te salvez... Insa Klaus mi-a dat planul peste cap, recunoscu ea, devenind si mai serioasa, desi in privirea ei se citea dezamagirea pe care de fapt o simtea doar pentru ea, pentru ce facuse.

-Nu e asa usor cum crezi Elena.. e puternic si nu va fii deloc usor sa scap. Dar tu poti scapi.
Observa ca expresia fetei ei era destul de ciudata, putea vedea dezamagirea, dar nu reusi sa-si dea seama pentru ce. Nu indrazni sa o intrebe in acel moment, nu parea ca aveau destul timp si pentru altele.
-Damon e bine? De ce nu a venit aici dupa tine? Dupa tot ce-am facut pentru el..

- Ar fi fost simplu daca planul meu ar fi mers pana la capat..., il contrazise, prividu-l inca in ochii.
Isi lasa insa apoi privirea putin in jos, gandindu-se la ceva. Sa-i spuna ce a facut? Poate ca nu va trece asa usor peste asta si nu o va ierta.
Isi ridica intr-un final privirea, privindu-l din nou in ochi.
- Damon e bine... presupun..., zise nesigura, amintindu-si ca era moarta in clipele in care Klaus ramasese cu Damon.
Vru sa-i evite privirea, insa decise sa continue sa-l priveasca.

Nu mai insista pe tema Damon, pana la urma putea sa-si poarte singur de griji.
-Trebuie sa pleci Elena, nu este sigur sa stai aici..
Spuse cu greu, fiind ca asta inseamna ca va trebui sa o lase din nou, dar inca nu stia cum ar fii putut sa scape si el.
-Eu.. trebuie sa raman.. nu stiu pentru cat timp si unde o sa merg de data asta.
O stranse in brate inca o data, imbratisare care dura cateva lungi clipe, dar apoi se desprinse si o privi mai serios ca deobicei.

Inchise ochii atunci cand o imbratisa, insa atunci cand el se retrase, imbratisarea i se paru mult prea scurta. Il prinse de mana, privindu-l serioasa si hotarata.
- Nu! Ai sa ma iei cu tine sau o sa fugi cu mine. Iar daca nu faci asta o sa ma intorc singura la Klaus si de data asta Damon nu mai este prin preajma sa ma opreasca, ii spuse pe acelasi ton cum era si privirea ei.
Facu un pas, apropiindu-se usor de el. Isi lasa mainiile pe chipul lui, privindu-l trista acum in ochi.
- Nu vreau sa te pierd din nou...

Katherine aparuse din spatele lui Stefan, incepand sa aplaude amuzata, razand apoi.
- Oh Elena ce teatru stii sa joci? De ce spui ca nu stii nimic de Damon? Zilele trecute ai trecut prin patul lui defapt.. l-ai facut sa iti cada in plasa si acum? Numai stii unde e? Spuneai ca il iubeai.. gata? Ti-a trecut euforia? Stiam eu.. Ai fost doar atrasa de sangele lui, a zis maraind nervoasa.
- Stii Stefan, tine-ti prietena de Damon daca nu vrei sa o inlatur eu pentru totdeauna, a zis dura apropiindu-se, uitandu-se apoi la Elena.
- Nu ma face sa iti mut fata la spate, a zis dura, zambind apoi cald. Venind vorba, unde mi-ai lasat barbatul? A intrebat serioasa.

Prezenta lui Katherine nu-l surprinse deloc, la inceput vrand sa o faca sa taca direct dar dupa ce auzi primele vorbe hotarî sa asculte pana la capat. Damon si Elena? S-ar fii asteptat asta doar de la Damon dar nu si de la ea.
Simtea cum incepea sa se enerveze si sa tremure de suparare. Noua lui "dieta" pe baza de sange uman nu-l ajuta decat sa fie si mai nervos si incontrolabil. Isi indeparta privirea de la Elena, privind in alta parte, asteptand ca ea sa zica ca asta nu e adevarat, in acelasi timp incercand sa se controleze.