Kiss of eternity

Kiss of eternity

Blood, Love & Fun
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  
V-as ruga frumos sa nu mai postati deoarece forumul este in renovare. Orice post nou va fi sters.
Conectare
Utilizator:
Parola:
Conectare automata: 
:: Mi-am uitat parola
Ultimele subiecte
» Carti cu vampiri
Vin Iul 29, 2011 6:57 pm Scris de adina

» Discutii
Mier Iul 27, 2011 8:53 am Scris de EllaLooka

» Cantec de gheata si foc
Mar Iul 26, 2011 5:41 pm Scris de Ghanda

» Locuinta Demonilor
Sam Iul 23, 2011 9:10 am Scris de EllaLooka

» Padurea
Vin Iul 22, 2011 11:12 pm Scris de Gee.

» Alte locuri
Vin Iul 22, 2011 9:58 pm Scris de .MissBlair.

» Parcul
Joi Iul 21, 2011 11:58 pm Scris de Miss.no.Good

» Anime Music Videous
Mar Iul 19, 2011 9:25 am Scris de Miss.no.Good

» Ce asculti acum?
Lun Iul 18, 2011 5:26 am Scris de Miss.no.Good


kissofeternity


Distribuiţi | 
 

 Eternintate

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Andruska
Human
Human
avatar

feminin Mesaje : 109
Data de inscriere : 19/04/2011
Varsta : 25
Localizare : Right behind you

MesajSubiect: Eternintate   Mier Apr 20, 2011 2:36 pm

Okey...cu acest post am 51 de de postari, deci imi pot posta my creations si din moment ce sunt primul individ care sparge gheata, astept si alte ficuri ca sa ma pot incadra perfect in regulament ^^

Recenzie

Cine a spus că şcoala este numai în lumea reală? Cine ar fi crezut că două lumi care odinioară păreau paralele s-au intercalat, formând una singură?
Europa este continentul miturilor şi al poveştilor fabuloase. Poveşti despre vampiri, vârcolaci şi fel, şi fel de alte creaturi ale nopţii, menite să-i sperie chiar şi pe cei mai curajoşi. Dar din tot continentul numai o singură ţară este punctul central al acestei lumi, locul de unde totul a pornit prin intermediul legendelor: România.
România este ţara, unde se presupune că s-a născut Dracula, tatăl tuturor vampirilor. România este locul de baştină unde se crede că există felurite locuri magice. Locul unde o adolescentă de optsprezece ani încearcă imposibilul.
Anna, este o tânără fată cu rădăcini ruseşti, care nu de mult a aflat că este semi-vampir. Este o tânără visătoare care mereu a crezut că lumea care de curând i-a devenit casă, este un mit, fascinant, menit să o facă să-şi piardă minţile. Paisprezece ani, a fost o persoană care mereu a crezut că într-o zi ceva avea să se întâmple, iar ziua în care luna se afla în poziţia necesară, a înzestrat-o cu puteri paranormale şi o dorinţă nebunească de a fi cea mai bună, căci genele vampirice ce le primise moştenire de la străbunicul ei, tocmai se treziseră, făcând-o să se diferenţieze de restul semi-vampirilor, care studiau la Liceul Baciu, din inima Transilvaniei, ea neavând niciun părinte nemuritor.
Frumoasă, cu o minte sclipitoare şi simţuri extraordinar de dezvoltate chiar şi pentru un simplu semi-vampir asemănând-o mai mult cu un vampir în toată regula, Annuska, se reîndrăgosteşte de băiatul care odată de mult i-a furat inima sfărâmândui-o, acum fiind obligată să-l protejeze, devenindu-i Protector, de către crudele creaturi ale nopţii.



Eternitate

Unu

Sunetul acela era îngrozitor şi foarte enervant, iar vocea aceea care continua să strige “Anna”, “Anna”, mă enerva la culme. Tocmai ce visam şi eu că mă aflam la absolvirea liceului şi că tocmai mi se dăduse protejatul, un superb tip, care saliva după mine. Am deschis ochii numai pe jumătate în timp ce lumina soarelui îmi înceţoşa privirea:
-Anna, trezeşte-te. Mi-am privit mama şi am mormăit un “neaţa” care semăna mai mult cu un “du-te de unde ai venit”.
-Haide, Annuşka, astăzi este prima zi de şcoală, trebuie să te întorci în Transilvania.
Brusc, mintea mi s-a limpezit şi am sărit din pat aruncând pătura cinci metri în faţă. Întârziam, iar dacă pierdeam trenul, aveam să o încurc rău cu directorul liceului, Minerva Levinski. Ca o apucată m-am repezit în baie şi am lăsat apa să curgă şiroaie pe mine trezindu-mă şi mai mult. Vara se terminase pe nesimţite, iar emoţia reîntoarcerii printre colegii de la liceu, mă copleşea. Poate pentru că voiam să revăd o anume persoană. Am simţit cum sângele îmi năvălea în obraji, îmbujorându-mă. Am zâmbit stânjenită în timp ce îmi puneam uniforma uni, bleu-marin pe mine şi-mi aranjam părul castaniu într-o coafura simplă cu o agrafă din argint, letală pentru vampirii “nebuni”.
Da. Deşi sună ciudat, există mai multe categorii de vampiri. Cei mai eficienţi, sunt semi-vampirii, aşa cum sunt eu, sau aproape. Semi-vampirii sunt vampirii, născuţi, de mame umane, având un tată vampir sau care se transformă atunci când le este destinat, aşa cum am păţit eu. Deşi acest lucru a fost o legendă până acum patru ani. Eram o fetişcană care abia cunoscuse primii fiori ai iubirii şi mă zbenguiam ca o nebună pe un câmp exact de ziua mea, când brusc am simţit că lumea fugea cu mine, şi cum încet îmi pierdeam cunostinţa. Când m-am trezit eram într-un spital şi percepeam totul într-un nou fel. Culorile erau mult mai puternice şi eram capabilă să văd particulele de praf din jurul meu, imperceptibile pentru ochiul uman. Mirosul de spital mă ameţea şi în ciuda lui puteam simţi mirosul de pâine proaspătă, de la o brutărie de la doi kilometri aflată de mine. Puteam auzi ţipetele unei femei care era pe cale să nască trei etaje mai jos prin termopane. Eram fascinată, dar asta este o altă poveste.
Mai sunt şi vampirii buni, care se hrănesc cu sânge de animal, iar rareori pentru a nu-şi pierde puterile, cu sânge uman de la Donatori. Donatorii sunt persoanele umane care de bună voie se oferă să-şi dea sângele în schimbul unui adăpost şi a unei îngrijiri medicale. Adesea aceştia sunt oamenii din ultima clasă socială, cerşetorii. Puţin sânge, pentru un acoperiş deasupra capului, a trei mese pe zi şi a unui duş în fiecare seară, puteau da. Şi de asemenea vampirii răi, care deşi sunt pe cale de dispariţie sunt foarte periculoşi. Aceştia îşi pierd capacitatea de a sta pe pământ sfânt şi în lumina solară în momentul în care ucid pentru a se hrăni. Ei nu pot fi ucişi decât în trei moduri: prin decapitare, clasica ţepuşă şi expunerea la foc sau soare.
Eu sunt o persoana ciudată. Jumătate de origine română, jumătate de origine rusă. Sunt o adolescentă, ambiţioasă, care mereu vrea mai mult, mult mai mult şi de la viaţă şi de la orice altceva. Sunt diferită prin faptul că am fost om şi apoi am devenit semi-vampir. Sunt diferită pentru că am avut libertatea de a iubi şi în acelaş timp am avut ocazia să învăţ să urăsc persoana pe care în mod arogant o iubeam şi-i oferisem totul. Fusesem şi fericită în dragoste, dar şi suferisem. De atunci deşi am avut multe “aventuri” la liceu, niciunuia dintre pretendenţi nu i-am oferit iubire şi pe mine. Deşi era clar că formam un cuplu, niciunul dintre ei nu avusese parte mai mult decât două sau trei săruturi, înainte ca eu să mă plictisesc şi să trec la următoarea victimă. Uram tot ce ţinea de falsitate, iar toţi băieţii pe care îi întâlnisem fuseseră falşi. Falşi precum Alexandru. Suferisem enorm, iar în momentul în care primisem putere m-am folosit de ea din plin. La şcoala pe care o frecventam acum, şcoala unde vampirii şi semi-vampirii învăţau să lupte contra vampirilor răi, devenisem o legendă vie. Toţi băieţii care mă atrăseseră îi avusesem, numai ca apoi să calce strâmb o singură dată pentru a-i trimite la plimbare. După Alexandru nimeni nu mai reuşise să-mi deschidă porţile inimii. Am zâmbit trist în timp ce-mi aplecam ochii căprui în pământ stăpânindu-mi lacrimile. Nimeni nu merita, nici macar el.

***
Trenul mergea ameţitor de repede, lucru care îmi dădea un sentiment de libertate şi o stare de bine. Stăteam dreaptă, iar pe chip nu mi se citea nicio expresie. Aveam o ţinută impecabilă, întocmai cum cerea conduita unui adevărat Protector. Nu oricine putea deveni unul. Un Protector trebuia să trăiască şi totuşi să respingă lumea înconjurătoare. Nimic pe lume nu trebuia să-i distragă atenţia de la slujba pe care o avea şi anume aceea de a-şi sluji superiorii şi anume cinci familii, care sunt considerate fondatoarele lumii vampirice sau pe scurt “Cei Dintâi”. Nimeni nu ştie de unde vin sau cum de s-au transformat în vampiri şi anume: Romanovii, Ivanovii, Brâncovenii, Balşii şi Ţepeşii. Acesta avea sa fie vitorul meu din momentul în care aveam să termin liceul. Şi pentru a putea să ajung Protector la una dintre aceste familii trebuia să mă asigur că aveam să fiu cea mai bună, lucru pe care îl reuşisem încă din primul an. În urma antrenamentelor şi al exerciţiilor fizice, îmi formasem un corp perfect. Deşi aveam formele bine pronunţate şi frumos conturate, eram slabă, uşoară şi agilă precum o felină. Eram mândră de felul în care arătam şi de felul în care ochii băieţilor străluceau în momentul în care treceam pe lângă ei. Pentru ca efectul să fie perfect, mereu aveam grijă ca ţinuta mea să fie impecabilă. Îmi aranjasem armele în aşa fel încât să fie confundate cu simple accesorii. Aveam două ţepuşe mici din argint rezervate vârcolacilor şi vampirilor, pe care le foloseam ca ace de păr. Total inofensive la prima vedere. Am zâmbit în timp ce citeam un paragraf din cartea care îmi zăcea pe genunchi. Ah, vechile poveşti de dragoste dintre vampriri şi oameni sau tinere adolescente şi mentorii lor. Îmi plăceau şi deşi nu recunoşteam, eram o persoană foarte romantică.
Şuieratul trenului, anunţa apropierea de gara Liceului. M-am ridicat de pe banchetă şi m-am îndreptat pe coridorul strâmt şi aglomerat al trenului, strecurându-mă cu uşurinţă printre colegii mei. Cu paşi de felină şi graţia unei “balerine” mă deplasam fără probleme prin îngrămădeala ce o creeau elevii care mai de care mai dornic să ajungă afară. Curând aerul rece al nopţii de octombrie mă lovi în faţă înecându-mă în prospeţimea lui. Gardienii Liceului ne aşteptau răbdători şi împietriţi. Am lăsat un zâmbet fugar să-mi lumineze chipul, după care m-am îndreptat cu paşi mărunţi spre instructorul ultimului an. Ca în ultimii doi ani, mergeam la pas cu el, dreaptă întocmai ca un soldat. Eram mândră şi în acelaşi timp multumită de mine. Demyan mă privi cu coada ochiului şi-mi zâmbi:
-Te descurci de minune. Ce de obicei. Am tresărit, când i-am auzit vocea, care acum numai era atât de rece şi impasibilă. Am simţit un fel de căldură şi de admiraţie în tonul pe care îl folosise atunci când mi se adresase. Am zâmbit în mod de mulţumire.
-Cum a fost vacanţa?
-Relaxantă, ţinând cont că nu am avut atât de mult de învăţat ca în anii precedenţi. Fără să vreau mi-am mutat privirea la el. Înalt, cu o ţinută atletică îţi era imposibil să nu-l asemeni cu unul din soldaţii troieni. Bătăile inimii începeau să-şi accentueze, ritmul devenit din ce in ce mai rapid. Am înghiţit în sec, iar cu greu mi-am mutat privirea din ochii săi verzi scânteietori.
-Te-ai gândit în slujba cui vrei să ajungi?
-Da. În slujba Romanovilor. Ochii îi străluciră, la auzul cuvântului “Romanov”. Cred că aceasta era reacţia oricui, care auzea aşa ceva, care venea din gura unui simplu elev. Şi niciodată nu înţelesesem de ce toţi Protectorii fugeau de această familie.
-Eşti sigură?
-Sunt ferm decisă, i-am spus pe un ton impasibil, milităresc. Nu înţeleg de ce toţi se tem de această familie.
-Anna, Romanovii, sunt singura familie care nu se tem de creaturile nopţii. Nu ştiu de ce, dar această familie are cei mai puţini Protectori, care de altfel sunt aleşi de ei.
-Nu mă interesează, cine cum este repartizat. Eu în fişă am completat că vreau să fiu repartizată Romanovilor. Zâmbi. Îl priveam fascinată şi totuşi, nu simţeam nimic legat de persoana lui, deşi multe dintre colegele mele mureau să aibă ocazia să meargă la umăr cu el. În spate am auzit şuşoteli cum că eu m-aş da la Demyan şi cum că l-aş mitui. Nu-mi păsa.
-E un lucru bun că eşti atât de hotărâtă.
-Mulţumesc. Curând am intrat în curtea campusului, unde directoarea stătea pe treptele de la intrare pregatită să ne ţină următoarele treizeci de minute afară pentru a-i putea asculta discursul despre ce şi ce nu trebuie să facem în decursul anului următor. M-am îndreptat şi am fixat-o cu privirea. Nu erau multe lucruri de spus despre ea. Era o persoană rigidă şi de vârstă mijlocie. Era rusoaică şi era foarte strictă in privinţa regulamentului şcolar. Avea o voce joasă şi serioasă, lucru care nu o făcea prea agreabilă printre elevii campusului. Însă discursul nu era nici pe departe cel la care mă aşteptam: eu împreună cu alţi elevi care formam eleita şcolii trebuia să ne prezentăm de urgenţă în biroul dânsei.
Mirosul de lemn ars mă moleşea dându-mi o stare de vacanţă de iarnă, însă am încercat să îmi revin şi să mă concentrez la ceeace trebuia să mi se spună. Am privit în jur şi am recunoscut câteva figuri. Am dat din cap în semn de salut, la care mi s-a răspuns în acelaşi fel. Uşile biroului s-au deschis lovind pereţii, iar cu paşi mari apăsaţi urmată de doi indiviyi solizi, Protectorii dânsei presupun, intra doamna Minerva. La unison, cu toţii ne-am dat în spate formând un culoar, înclinănd capul în semn de respect.
-Presupun că vă întrebaţi de ce v-am chemat aici, spuse pe un ton rece în timp ce se aşeza la birou cu Protectorii în spate.
-Vampirii şi vârcolacii au atacat oamenii. Un susur de uimire umplu sala, în care atmosfera devenea din ce în ce mai apăsătoare. Am înghiţit în sec. Deci, lucrurile se înrăutaţeau. Am privit-o pe directoare în ochi aşteptând instrucţiunile, care au urmat implacabile:
-Voi sunteţi cei mai competenţi studenţi ai Liceului, iar în urma a multor decizii şi sfătuiri, aţi fost aleşi de familiile fondatoare să mergeţi şi să vă luaţi rolurile de Protectori. Făcu o pauză pentru ca fiecare dintre noi să poată simţi greutatea cuvintelor ei şi gravitatea situaţiei.
-Mulţi Protectori experimentaţi au fost ucişi în ultima lună. Numărul lor s-a împuţinat, iar acum voi sunteţi cei care le va lua locul. Fiecare dintre voi va fi repartizat unei familii şi Posesorilor.
-Posesori!? vocea mea rupse tăcerea din sală. Eram şocată. Adică mai există Posesori?
-Da domnişoară, Hinev.
Posesorii erau oameni, al căror sânge puteau da nemurirea atât vampirilor cat şi a vârcolacilor, numai că nu prea înţelegeam în ce sens, ţinând cont că aveau o viaţă foarte lungă. Am înghiţit în sec.
-Ştiu, este şocant, dar am descoperit un Posesor, iar siguranţa lui este vitală pentru ambele lumi. Începusem să transpir din cauza emoţiilor şi a nervilor. Broboane de sudoare mi se prelingeau de pe frunte pe obraji şi apoi pe gât. Era imposibil.
-Şi de aceea v-am repartizaat astfel. Directoarea striga numele elevului, al partenerului care avea să-l însoţească şi al familiei căreia îi fusese repartizată. Şi apoi după un minut lung şi chinuitor mi-am auzit numele:
-Hinev Anna împreună cu Protectorul Demyan sunt repartizaţi Posesorului. Timpul se oprise în loc. Şocul veştii era prea mare chiar şi pentru Demyan, ai cărui ochi i se măriseră. Am privit în toate părţile şi pe chipurile colegilor am citit aprobarea şi intr-un fel certitudinea că eu aveam să fiu aleasă să îl protejez. Am facut un pas în faţă fiind la un metru de director:
-Aş putea să aflu cine este ?
-Bineînţeles, Romanovski Alexandru. Am înghiţit în sec. Era imposibil. O coincidenţă de nume, asta trebuia să fie. Nu putea fi el şi totuşi pe fotografia care îmi era întinsă se afla chipul său. Un tânăr de nouăsprezece ani, cu ten măsliniu, ochi căprui spre negru, brunet îmi zâmbea impecabil privindu-mă cu o oarecare ironie. Da, el era. Era Alexandru.
-S-a întamplat ceva? vocea lui Demyan era oarecum îngrijorată.
-Nu. Nu s-a întamplat nimic. Îl cunosc pe acest băiat. Am fost colegi.
-Atunci nu cred că este o problemă să te integrezi, îmi spuse calm directoarea. Mâine trebuie să te prezinţi la noua ta şcoală. Te vei întoarce acasă şi te vei purta...uman.
-Am înţeles! Am făcut stânga împreujur şi am ieşit din încăpere sperând din tot sufletul că aveam să-i fac faţă provocării vieţii.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://povesti-intunecate.blogspot.com/
Andreea si atat
Admin
Admin
avatar

feminin Mesaje : 1631
Data de inscriere : 08/06/2010
Varsta : 22
Localizare : In my World:|

MesajSubiect: Re: Eternintate   Mier Apr 20, 2011 8:15 pm

Deciii :X
Este superb :X.Imi place absolut tot la el.Ai stiut tot cum sa descrii amanuntit si perfect.Deasemenea si povestea este geniala ,dupa parerea mea.Siu ite ca tocmai la Alexandru a fost repartizata :>
Sunt curioasa ce o sa se mai intample:>

_________________






Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Σcstasyツ
Angel
Angel
avatar

feminin Mesaje : 167
Data de inscriere : 04/05/2011
Varsta : 22
Localizare : Iasi

MesajSubiect: Re: Eternintate   Joi Mai 05, 2011 9:36 pm

Ador Fic`ul tau!.
Te desccurci:).
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
B.made.in.Bershka
Human
Human
avatar

feminin Mesaje : 146
Data de inscriere : 29/07/2010
Varsta : 20
Localizare : Cluj-Napoca

MesajSubiect: Re: Eternintate   Lun Mai 09, 2011 12:28 am

deci duca,ia ca trec si eu pe aci :*
Citat :
care studiau la Liceul Baciu, din inima Transilvaniei, ea neavând niciun părinte nemuritor.
cum sa nu injur m-ai nimerit?=))Parintii mei is amandoi din Baciu =))
Citat :
Nimeni nu ştie de unde vin sau cum de s-au transformat în vampiri şi anume: Romanovii, Ivanovii, Brâncovenii, Balşii şi Ţepeşii.
Cum de nu ma mir ca vad Tepesii?Smile)
ulala,ce-mi palce ficul tau Duca,abia astept sa vad nextul,care sa fie cat mai repede,s-a inteles?:>
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://vanilladreaming.forumgratuit.ro/
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Eternintate   

Sus In jos
 
Eternintate
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Kiss of eternity :: Creativitate :: Fan fic-
Mergi direct la: